Pe scurt despre fericire!

      La marginea Universului, așezată pe genunchii unui copac, cu miros de iarbă și curgând prin venele unui izvor stă cuminte și nestingherită de parcă ar aștepta pe cineva. Furând razele lunii și împletindu-le într-un cântec se plimbă voioasă pe cărări pustii și întunecate. Când o strigă cineva răspunde cu mare drag, se apropie și chiar îmbrățișează noul prieten. Se miră că unii o caută având-o deja, uneori chiar o supără acest lucru.

      Este fericirea. Nu cea despre care mi-au spus la grădiniță sau m-au învățat la facultate, nu cea pe care am simțit-o atunci când am iubit pentru prima dată, nu este fericirea materială și nici cea despre care aud pe stradă. Este fericirea din sufletul meu, este fericirea despre care gândesc, e o parte din ceea ce respir și un tot întreg din ceea ce simt, dăruiesc și primesc. 

      Optimismul meu a pus o piatră mare la temelia fericirii care a crescut în mine. Nu am de toate și nici nu vreau să le am, îmi este deajuns să dețin lucrurile de care am nevoie. 

      Fericirea mea e la mama acasă, stă pe rafturile vechi ale copilăriei mele. Fericirea mea e întruchipată în zâmbetul și privirea lor - a oamenilor mei speciali.

Fericirea există, 

Îi știu mirosul și îi simt respirația.

Fericirea mea,

Îi știu vocea și vibrația...