Rece, frig, culori întunecate și sumbre - așa văd toamna cei mai mulți dintre noi. Nu judec și nu pun etichete, dar iubesc toamna. Ce poate fi mai frumos decât o gutuie scăldată în galbenul lunii? Un vals în care frunzele prind ritmul dansului din mers nu se întâmplă în fiecare zi. O lume pictată în multe culori este extraordinară. Și e pictată nu de pictori cunoscuți și nu cu culori alese de cineva, este o lume în care stropii de culoare cad de undeva, vin dinnăuntru și se așează unde le este locul mai potrivit.
E toamnă, întâlnirea cerului cu pământul are un decor fantastic. Și iubirile, iubirile care aruncă frunze deasupra capului și se feresc de lumina felinarelor sunt altele, sunt mai aproapiate, se îmbrățișează ca să se încălzească și uită de toate pentru câteva clipe. Se aruncă în magia toamnei, cad în brațele săruturilor și gândesc cu inima. E o toamnă în care nu are loc imposibilul pentru că toate potecile sunt inundate de culorile frunzelor.
Și serile... serile de toamnă însăilate cu razele stelelor mă cheamă să simt parfumul crizantemelor, parfumul toamnei care nu se păstrează în sticluță și nu poate fi cumpărat nici cu „miliardul furat” și nici cu toți banii de pe pământ strânși la un loc. E un parfum cu miros de culori, de lumină curată, cu miros de iubiri și de plimbări întruchipate-n amintiri...
Vise îmbătate de realitate, dorințe scăldate-n împliniri, priviri colorate, mâini reci și inimi calde, gutui ascunse în raze de lumină, aer rece, proaspăt, iubiri magice și felinare înmuiate-n tabloul de toamnă... E toamnă... e suflet de toamnă!
