Nu mai vreau nimic, iubirea îmi ajunge!

     Ce poate fi mai frumos decât sentimentul ce îți aduce soare în suflet, bucurie  în inimă, zâmbet pe buze și fericire în priviri. Până a cunoaște iubirea cerșeam doar clipe și secunde de fericire pe pământ. Acum că ea, iubirea și-a găsit liman statornic în sufletul meu, eu pot ridica palate în cer. Iubirea mi-a deschis marea în ochi și soarele în suflet. Anume ea îmi dă „viață”. Ea e gândul ce tremură enigmatic în mine, e calea spre fericire.
     Visele mele se zbat în ruinele sufletului și prind putere, se înalță spre împlinire. Iubirea e idolul meu, o culeg șoaptă cu șoaptă, lumină cu lumină și nu mă satur niciodată să iubesc.
     De când este ea în sufletul meu eu îmi recit dorințele în versuri, am privirea înnecată în lumină, din clipa de când o cunosc gurița mea este uitată într-un zâmbet în așteptarea săruturilor dulci. Iubesc până acolo până unde doar inima poate privi, până unde ajung visele cu aripi de zâmbete. Ador momentele speciale când iubirea se pierde în magia dimineților mele frumoase.  Iubirea îmi luminează cele mai întunecate și mai nepătrunse gânduri, ea mi-a creat un univers al meu, unde fiecare stea e a mea și fiecare răsărit e pentru mine.
     Iubirea a deschis în mine infinitul, orice clipă trăită cu ea este sfârșitul unei lumi și începutul alteia. Dacă vreau să iubesc ea mă ajută să iubesc mai mult decât aș putea eu, dacă vreau să urăsc, ea îmi dă putere să mă opresc, dacă vreau să plâng, ea îmi dă lacrimi doar de fericire și dacă mi-e dor și sufăr o fac doar de dragul ei, merită sacrificiul. Îmi place să privesc cu ochii ei, îmi place să zâmbesc cu gurița ei, îmi place să plâng cu lacrimile ei, îmi place să trăiesc în brațele ei. Nu mai visez la nimic, nu-mi mai doresc nimic, nu mai vreau nimic, iubirea îmi ajunge!!!